M de la mereu

Ingerul meu cred ca a obosit saracul de cata grija mi-a purtat pana acum, nu sunt un om tocmai ascultator sau usor de inteles ori de iubit, dar dragul de el a fost mereu acolo. In momentele de nebunie maxima, atunci cand inima imi era "atinsa", ma ducea in brate, cu tot cu sufletul meu greoi si incarcat de tot felul...M-a iertat in momentele in care uitam sa ii multumesc si ma pierdeam cine stie pe unde ... Ma mai "scutura" de suflet cand eu nu intelegem ca nu trebuie sa iti pierzi demnitatea in detrimentul destinului, l-am necajit in toate formele prin care un suflet poate da gres si totusi nu m-a parasit nici un moment. Acum ca a obosit, ma roaga sa invat sa merg, sa nu mai fug ,acum cand eu as fugi mancand pamantul ...Il rog sa ma lase sa dorm, pana cand e gata iar de maraton ... nu vrea, ma roaga sa nu dorm suparata, sa stau treaza, sa lupt si sa nu-mi fac griji pentru ca "acolo unde ranesc oamenii, Dumnezeu vindeca."